INSTITUTÓR, -OÁRE s.m. și f. (În trecut) 1. Grad în învățământul elementar, superior învățătorului, dat mai ales celor care predau la oraș. 2. Persoană care se ocupa de instruirea unui copil. [Cf. fr. instituteur]. Vezi definitia »

ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – A + tot + cunoscător. Vezi definitia »

INVENTATÓR, -OÁRE s. m. f. creator al unei invenții. (< inventa + -tor) Vezi definitia »

nestatornicșchimbator,nestabil Vezi definitia »

incantator, fascinant, fermecator, rapitor Vezi definitia »