miermuí, miermuiésc, vb. IV (reg.) a risipi, a prăpădi averea. Vezi definitia »

auí (auiésc, auít), vb. – A răsuna, a hăuli. Creație imitativă, ca hui, vui și hăuli, care exprimă toate același efect de rezonanță. – Der. auială, s. f. (bubuit, zgomot); auit, s. n. (zgomot mare); auitor, adj. (răsunător). Vezi definitia »

CHITUÍ vb. IV. tr. A lipi, a astupa (ceva) cu chit. [P.i. 1,6 -iesc, conj. -iască. / < chitui]. Vezi definitia »

repetuí, repetuiésc, vb. IV (înv.) a repeta, a face exerciții de reținere a unui text; a avea loc din nou. Vezi definitia »

PĂSUͲ, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a potrivi (o piesă, o parte a unui ansamblu etc.) pentru a obține o bună îmbinare; a fixa, a încheia. – Din germ. passen. Vezi definitia »