CARMELIT, -Ă (‹ fr.) s. m. și f. 1. Călugăr(iță) catolic(ă) făcînd parte din ordinul religios apărut spre 1180 într-o comunitate de eremiți adunați pe muntele Carmel, în Palestina. S-au stabilit în Europa, în 1235, adoptînd regulile de organizare ale dominicanilor (1431). În 1562, Sf. Ioan al Crucii și Tereza de Avila au reformat ordinul. ♦ carmeliți desculți = c. care au urmat Reforma. Vezi definitia »

PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli. Vezi definitia »

MONAZÍT, monazite, s. n. Fosfat natural al unor pământuri rare, de culoare galben-brună, roșie sau cafenie. – Din fr. monazite. Vezi definitia »

șuferțít, șuferțíți, s.m. (reg.) nume depreciativ dat de țărani persoanelor care se îmbracă în haine orășenești. Vezi definitia »

nepregândit, nepregândítă, adj. (înv.) improvizat. Vezi definitia »