HORMÍSM s. n. concepție psihologică care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în comportamentul oamenilor. (< engl. hormisme) Vezi definitia »

CENOBÍSM s. n. Situație de cenobit; viață dusă de cenobit. – Din fr. cénobitisme. Vezi definitia »

TABUÍSM s. n. Sistem de interdicții magice și mitologice bazat pe tabuuri. – Tabu + suf. -ism. Vezi definitia »

NEORAȚIONALÍSM s. n. curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze, în mod coerent, luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție realistă ce consideră că teoria este subordonată obiectului, existent independent de subiect și pe care izbutește să-l exprime. (< fr. néo-rationalisme) Vezi definitia »

IUDAÍSM s.n. Religie răspândită în rândurile evreilor, având ca izvor al dogmei sale Biblia și Talmudul; mozaism. [Pron. iu-da-ism. / < lat. iudaismus, cf. fr. judaïsme]. Vezi definitia »