DOCETÍSM s. n. erezie de la începuturile bisericii creștine care susținea că Isus Cristos nu ar fi fost un om decât în aparență. (< fr. docétisme) Vezi definitia »

ASIANÍSM s. n. tendință a literaturii elenistice către un stil înflorit, patetic, amplu ritmat și afectat. (< germ. Asianismus, engl. asianism) Vezi definitia »

EMPIRIOSIMBOLÍSM s. n. variantă a empiriocriticismului care consideră reprezentările și noțiunile nu ca imagini ale lumii materiale, ci numai ca simboluri ale senzației noastre. (< rus. empiriosimbolizm) Vezi definitia »

PANNATURÍSM s. n. concepție potrivit căreia în afara realităților naturii nu există nimic altceva. (< pan- + naturism) Vezi definitia »

NEOHEGELIANÍSM s.n. Curent filozofic contemporan idealist, care, sub lozinca „reîntoarcerii la Hegel”, înlocuiește idealismul obiectiv al filozofiei acestuia cu un idealism subiectiv, deformând dialectica hegeliană. [Pron. -ghe-li-a-. / cf. fr. néo-hégélianisme]. Vezi definitia »