AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini¹; afinet. – Afin¹ + suf. -iș. Vezi definitia »

DECROȘ s. n. retragere, ieșirea în afară față de un aliniament, a unui element de arhitectură. (< fr. décroche) Vezi definitia »

schemni-ceaúș s.m. (înv.) ceauș, reprezentant al Porții otomane, care însoțea în Țările Române pe noul domn numit de Poartă. Vezi definitia »

lemnúș (plantă) s. m. (s. n.), pl. lemnuși (lemnușuri) Vezi definitia »

ráteș, ráteșe, s.n. (reg.; înv.) 1. han mare la drum. 2. (fig.) hardughie. Vezi definitia »