vârcolác s. m., pl. vârcoláci Vezi definitia »

STOMÁC, stomacuri, s. n. Parte a aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag și duoden, în care se face digestia alimentelor; foale. ◊ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca. [Var.: (înv.) stomáh s. n.] – Din sl. stomahŭ. Vezi definitia »

DIONISIÁC, -Ă adj. 1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian. ♦ serbări ĕ = dionisii. 2. (la Nietzsche) care desemnează predominanța impulsivă a pasiunilor, a simțurilor dezlănțuite, beția extatică. (< fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos) Vezi definitia »

olác (oláce), s. n. – Poștă, oficiu poștal. Tc. ulak (Roesler 600; Șeineanu, II, 277), cf. ngr. ỏλάϰης, bg., sb. olak. – Der. olăcar, s. m. (sol, trimis); olăcărie, s. f. (înv., expediere, poștă); olăcește, adv. (rapid); olăcări, vb. (Mold., a îndeplini slujba de olăcar); olăcaș, s. m. (însoțitor al mirelui la nunțile tradiționale). Vezi definitia »

Cozonac, rulada cu nuca sau mac Vezi definitia »