cartác, cartáce, s.n. (reg.) instrument pentru tras tencuiala udă; drișcă, dreptar, mistrie. Vezi definitia »

AFRODIZIÁC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care stimulează pornirile sexuale. [Pron. -zi-ac. / < fr. aphrodisiaque, cf. gr. aphrodisiakos – referitor la dragoste]. Vezi definitia »

CEAC s. n. Prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă. – Et. nec. Vezi definitia »

CEÁC, s. (Reg.) Un fel de căciulă cu un fes. Vezi definitia »

poleác, -ă, poléci, -ce, adj., s.m. și f. (înv. și reg.) 1. polon, polonez, leșesc. 2. (s.f.) limba poloneză. 3. (s.m. și f.) persoană de origine polonez, polon. 4. (s.f.; în forma: polacă) dans de origine poloneză; polcă. 5. (s.m. și f.; reg.) persoană care are un defect la vorbire. 6. (s.m. și f.) persoană scoasă din evidența militară; reformat. Vezi definitia »