Definita cuvantului ierbărit
IERBĂRÍT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ierbărit
EXTRAVERTÍT, -Ă, extravertiți, -te, adj. (În sintagma) Tip extravertit = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor; sociabilitate. ♦ (Despre oameni) Care este de tip extravertit. [Var.: extrovertít, -ă adj.] – Din fr. extraverti. Vezi definitia »
pâșcăvít, -ă, adj. (reg.; despre alimente) alterat, stricat, mucegăit; (despre vin) cu floare; (despre fructe) zbârcit. Vezi definitia »
nemaiîncoțopenit, -ă, nemaiîncoțopeniți, -te adj. (glum.) nemaipomenit, neprihănit, imaculat. Vezi definitia »
ÎNFURCÍT, -Ă, înfurciți, -te, adj. (Rar) Bifurcat. [Var.: înfurcát, -ă adj.] – V. înfurci. Vezi definitia »
suvintrít s.n. (reg.) tundere a oii pe sub pântece, între picioarele dinapoi și împrejurul cozii; tușinare. Vezi definitia »