JANSENÍSM s.n. Mișcare religioasă apărută în Franța în sec. XVII ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și față de dominația iezuiților și care propovăduia rigorismul moral. [< fr. jansénisme, cf. Jansénius – teolog olandez}. Vezi definitia »

behaviorísm (angl.) [beha pron. biheĩ] (-vi-o-) s. n. Vezi definitia »

ANTIUMANÍSM s. n. orientare în filozofie, artă etc. ostilă valorilor umane, dezvoltării libere și multilaterale a omului. (< anti- + umanism) Vezi definitia »

TEÍSM² s.n. (Med.) Totalitatea tulburărilor produse în urma abuzului de ceai. [Pron. te-ism. / < fr. théisme, cf. thé – ceai]. Vezi definitia »

CEZAROPAPÍSM s. n. teorie potrivit căreia împăratul își exercita autoritatea absolută atât la nivelul spiritual, cât și temporal. (< fr. césaropapisme) Vezi definitia »