ACUZATÍV s.n. Cazul în care stau complementul direct, complementul indirect precedat de prepoziție și complementele circumstanțiale. [Cf. lat. accusativus, fr. accusatif]. Vezi definitia »

SICATÍV, -Ă I. adj. (despre uleiuri) care se usucă repede. II. s. m. substanță care se adaugă uleiurilor vegetale, cernelii etc. pentru a le grăbi viteza de uscare. (< fr. siccatif, lat. siccativus) Vezi definitia »

BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus. Vezi definitia »

EXPANSÍV, -Ă adj. Exuberant, comunicativ, deschis, vioi. [< fr. expansif]. Vezi definitia »

REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif. Vezi definitia »