ANTINOMÍSM s. n. 1. tendință de negare a legilor sau legalității. 2. (teol.) doctrină care propovăduiește, în numele supremației grației, indiferența față de legi. (< fr. antinomisme, germ. Antinomismus) Vezi definitia »

ENCICLOPEDÍSM s. n. 1. caracter enciclopedic; erudiție vastă. 2. (med.) sindrom caracterizat prin tendința de a desfășura o activitate politematică în diverse domenii ale artei și științei. (< fr. encyclopédisme) Vezi definitia »

GNOSTICÍSM s.n. Curent filozofic-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, de filozofie idealistă greacă și de concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. [< fr. gnosticisme]. Vezi definitia »

STAHANOVÍSM s. n. (În fosta U.R.S.S. și sateliții comuniști) Metodă de lucru bazată pe o mai bună exploatare a inițiativelor și a experienței profesionale ale muncitorilor și, în paralel, pe spiritul de emulație, cu scopul de a mări capacitatea de producție. (n. pr. Stahanov + suf. -ism; cf. fr. stakhanovisme, engl. Stakhanovism; v. et. la stahanovist) [TLF, MW] Vezi definitia »

MITHRAÍSM s. n. religie antică bazată pe cultul zeului Mithra, care s-a extins din Asia Mică în întreg Imperiul Roman, influențând creștinismul primitiv. (< engl. mithraism) Vezi definitia »