POSIBILITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi posibil. ♦ Categorie filozofică desemnând tendințele de dezvoltare care duc la constituirea unui nou fenomen, premisele obiective ale viitoarei realități. 2. Putință, modalitate, putere. ♦ În măsura (sau în limita) posibilităților = cum va fi posibil. ♦ (La pl.) Calități care se pot dezvolta. [Cf. lat. possibilitas, fr. possibilité]. Vezi definitia »

TAXODÓNTE s. f. pl. ordin de lamelibranhiate marine, sedentare sau fixate, la care dinții sunt dispuși perpendicular pe platoul cardinal. (< fr. taxodontes) Vezi definitia »

strictaménte adv. (înv.) exclusiv. Vezi definitia »

POPONÉTE s. m. v. poponeț¹. Vezi definitia »

ANDÁNTE adv. (muz.; ca indicație de execuție) Moderat, rar; liniștit. // s.n. Arie executată în acest tempo. ♦ Mișcare obișnuită a părților lente din ciclul sonatei. [< it. andante]. Vezi definitia »