RELÁȚIE s.f. 1. Legătură, raport (între fenomene, mărimi etc.) ♦ Complement circumstanțial de relație = complement circumstanțial care arată obiectul la care se referă o acțiune sau o calitate; propoziție circumstanțială de relație = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de relație; funcții de relație = totalitatea funcțiilor organice care asigură legătura cu mediul exterior; (log.) judecată de relație = judecată care reflectă raporturi între obiecte diferite. 2. (La pl.) Legături între oameni, între națiuni, între state etc. ♦ (Ec.) Relații de producție = raporturi economice determinate care se stabilesc între oameni în procesul producției sociale a bunurilor materiale. 3. Informație; expunere, relatare. ♦ A da relații = a informa, a referi. 4. (Mat.) Condiție care leagă valorile a două sau mai multor mărimi. [Gen. -iei, var. relațiune s.f. / cf. fr. relation, it. relazione, lat. relatio]. Vezi definitia »

-GONÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „generație”, „origine”. [Gen. -iei. / < fr. -gonie, it. -gonia, cf. gr. gonos]. Vezi definitia »

OSCILOMETRÍE s. f. măsurare a variațiilor presiunii arteriale, corespunzătoare pulsului, cu ajutorul oscilometrului. (< fr. oscillométrie) Vezi definitia »

AREOLOGÍE s. f. 1. studiu al repartizării ariilor dialectale pe un anumit teritoriu. 2. disciplină care studiază arealul de răspândire a speciilor vegetale. (< fr. aréologie) Vezi definitia »

GEMELOLOGÍE s. f. ramură a geneticii care studiază nașterile multiple, studiul gemenilor din punct de vedere comportamental și anatomopatologic. (< fr. gémellologie) Vezi definitia »