Definita cuvantului imputare
IMPUTÁRE, imputări, s. f. Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; reproș, mustrare, învinuire. ♦ (Concr.) Măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputație. – V. imputa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu imputare
JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni. Vezi definitia »
SCRÂNTÍRE, scrântiri, s. f. Faptul de a (se) scrânti; scrânteală, scrântitură. – V. scrânti. Vezi definitia »
INHIBÁRE s.f. Faptul de a (se) inhiba; inhibiție. [< inhiba]. Vezi definitia »
VORBÍRE, vorbiri, s. f. 1. Acțiunea de a vorbi și rezultatul ei; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități; vorbit1. ♦ Limbaj. ◊ Vorbire sintetică = vorbire generată de un sintetizator de vorbire. ♦ Fel de a vorbi, mod de a se exprima. 2. Limbă, grai. 3. (Înv.), Cuvânt; mențiune. – V. vorbi. Vezi definitia »
negrijuíre s.f. (înv.) neglijență. Vezi definitia »