STRĂMUTÁRE, strămutări, s. f. Acțiunea de a (se) strămuta și rezultatul ei. ♦ Trimitere a unui proces de la o instanță la alta de același grad sau de la un organ de urmărire penală la altul. – V. strămuta. Vezi definitia »

AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s. f. însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. (< auto¹- + însămânțare) Vezi definitia »

PLISÁRE s.f. Acțiunea de a plisa și rezultatul ei; (spec.) călcare cu pliuri. [< plisa]. Vezi definitia »

BELITOÁRE, belitori, s. f. (Reg.) Abator. – Din beli + suf. -toare. Vezi definitia »

DEZINTEGRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei. [< dezintegra]. Vezi definitia »