Definita cuvantului strămutare
STRĂMUTÁRE, strămutări, s. f. Acțiunea de a (se) strămuta și rezultatul ei. ♦ Trimitere a unui proces de la o instanță la alta de același grad sau de la un organ de urmărire penală la altul. – V. strămuta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu strămutare
ÎNCERCÁRE, încercări, s. f. 1. Acțiunea de a încerca și rezultatul ei; verificare, probă. 2. Tentativă; străduință, silință. 3. (La jocul de rugbi) Așezare a mingii cu mâna în terenul de țintă al echipei adverse; punctele obținute în urma acestei acțiuni; eseu. 4. Lucrare (literară) de debut. ♦ (Rar) Eseu (literar sau științific). 5. Necaz, suferință. primejdie; dificultate pe care o îndură cineva. 6. (Înv.) Experiență practică; cunoaștere. – V. încerca. Vezi definitia »
ÎNTREVORBÍRE, întrevorbiri, s. f. (Înv. și reg.) Convorbire. – Între1- + vorbire. Vezi definitia »
CONCEPTUALIZÁRE s.f. Acțiunea de a conceptualiza. [< conceptualiza]. Vezi definitia »
ABRAZÁRE s.f. Operație de prelucrare prin așchiere cu ajutorul unui abraziv; abraziune. [Cf. abraziune, abraziv]. Vezi definitia »
REINSTAURÁRE s.f. Acțiunea de a reinstaura și rezultatul ei. [< reinstaura]. Vezi definitia »