belíță, belíțe, s.f. (reg.) oaie albă. Vezi definitia »

ROCHIOÁRĂ, rochioare, s. f. (Rar.) Rochiță. [Pr.: -chi-oa-] – Rochie + suf. -oară. Vezi definitia »

oglindă, oglinzi s. f. ochi. Vezi definitia »

PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent. Vezi definitia »

taramotă, taramote s. f. (reed.) remorcă cu care minorii din centrele de reeducare sunt duși la muncă. Vezi definitia »