Definita cuvantului patentă
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu patentă
VOINICÍCĂ, voinicele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină și frunze păroase și cu flori galbene așezate în ciorchini la vârful tulpinii (Sisymbrium loeselii). 2. Usturoiță. – Voinic + suf. -ică. Vezi definitia »
pírcă, pírce, s.f. (reg.) 1. bibilică, câță. 2. gușă (la gât). Vezi definitia »
UNGUREÁNCĂ, ungurence, s. f. Femeia ungureanului (1). – Ungurean + suf. -că. Vezi definitia »
liftieră, liftiere s. f. (er.) femeie care practică felația. Vezi definitia »
DIASTEMÁTICĂ s.f. (Muz.) Sistem de notație muzicală simplă, fără indicații asupra duratei sunetelor. [Pron. di-as-. / < fr. diastématique]. Vezi definitia »