Definita cuvantului indicativ
INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Care indică, care îndrumă. 2. Adj. (Gram.; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală. 3. S. n. Tot ceea ce servește pentru a indica ceva. 4. S. n. Denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. S. n. Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune). ◊ Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată. – Din fr. indicatif, lat. indicatiws.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu indicativ
ERUPTÍV, -Ă adj. 1. de, din erupție; (despre roci) de origine vulcanică. ◊ (fig.; despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos, vulcanic. 2. (despre boli) însoțit de o erupție. (< fr. éruptif) Vezi definitia »
DISPERSÍV, -Ă adj. 1. care permite dispersia. 2. (despre un mediu transparent) al cărui indice de refracție este dependent de lungimea de undă care îl străbate. (< fr. dispersif) Vezi definitia »
HIDROAMELIORATÍV, -Ă, hidroameliorativi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] – Hidro- + ameliorativ. Vezi definitia »
RECAPITULATÍV, -Ă adj. Care recapitulează; pentru recapitulare; (p. ext.) rezumativ. [< fr. récapitulatif]. Vezi definitia »
obiectív2 (-biec-) s. n., pl. obiectíve Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z