DATÍV s. n. caz al declinării care exprimă de obicei destinația acțiunii unui verb, având valoare de complement indirect. ♦ ~ etic = dativul unui pronume (mi, ți), care indică persoana interesată în acțiune. (< fr. datif, lat. dativus) Vezi definitia »

FACULTATÍV, -Ă adj. lăsat la alegerea, la voia cuiva; neobligatoriu, benevol. (< fr. facultatif) Vezi definitia »

TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Fr. tardif. Vezi definitia »

Dispozitiv medical cu scop corectiv sau suplinitor al functiei unui segment al corpului. Vezi definitia »

TRANSLATÍV, -Ă, translativi, -e, adj. (Despre un act juridic) Prin care se transferă un drept. – Din fr. translatif. Vezi definitia »