TRUFÍE, trufii, s. f. Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă². ◊ Loc. adv. Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă² + suf. -ie. Vezi definitia »

CALCIPENÍE s.f. Lipsă de calciu în țesuturi sau umori. [< fr. calcipénie, cf. gr. calx – var, penia – sărăcie]. Vezi definitia »

DANDANÁIE s. f. v. dăndănaie. Vezi definitia »

MICROCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază reacțiile chimice dintre cantități foarte mici de substanță. (< fr. microchimie) Vezi definitia »

OMENÍE s. f. Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți. A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva). ♦ Reputație bună; renume, cinste. – Om + suf. -ie. Vezi definitia »