COMPLETITÚDINE s.f. (Log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate să fie demonstrată. [< complet + -itudine, după fr. complétude]. Vezi definitia »

EXPOZIȚIÚNE s. f. v. expoziție. Vezi definitia »

ANTIFRICȚIÚNE s.f. Aliaj cu bază de antimoniu, folosit la cuzineți, pentru a reduce frecarea. [< fr. antifriction]. Vezi definitia »

tăciúne (-ni), s. m. – 1. Lemn ars pe jumătate. – 2. Mălură (Ustilago carbo). – Mr. tăciune, tucine, megl. tăciuni. Lat. tĭtĭōnem (Pușcariu 1709; REW 8758), cf. it. tizzone, prov., cat. tizó, fr. tison, sp. tizón, port. tição. Pentru sensul 2, cf. calabr. tizzune, sp. tizón și fr. charbon, it. carbone. Numele de tăciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, cf. Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent și nici corect. – Der. tăciuna, vb. refl. (a crește tăciunele); tăciunos, adj. (cu tăciune; ars, carbonizat). Vezi definitia »

CLOISONNÉ adj. (Despre emailuri) Lucrat potrivit unei tehnici care permite încastrarea emailului în metal. // s.n. Tehnică de lucru a emailului care permite încastrarea sa în suporturi metalice. [Pron. cloa-zo-né, var. cloazonat, -ă adj., s.n. / < fr. cloisonné]. Vezi definitia »