Definita cuvantului instrumentație
INSTRUMENTÁȚIE, instrumentații, s. f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte. 2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor. 3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol. – Din fr. instrumentation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu instrumentație
MAMELUCĂRÍE s. f. (Rar) Purtare, atitudine de mameluc (2). – Mameluc + suf. -ărie. Vezi definitia »
HOPLOMAHÍE, hoplomahii, s. f. Întrecere între gladiatori înarmați cu arme grele, la vechii greci. – Din fr. hoplomachie. Vezi definitia »
PĂTĂRÁNIE, pătăranii, s. f. (Pop. și fam.) Pățanie, întâmplare neplăcută. – Păți + suf. -ăranie. Vezi definitia »
AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. Autoflagelare. – Din auto1- + flagelație. Vezi definitia »
arahnologíe s.f. Ramură a zoologiei care studiază arahnidele; araneologie. (< fr. arachnologie) Vezi definitia »