Definita cuvantului intenție
INTÉNȚIE, intenții, s. f. Dorință, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intenție = intenționat, înadins. Fără intenție = involuntar, fără să vrea. ◊ Loc. conj. Cu intenția să... (sau, loc. prep., cu intenția de a...) = cu gândul, în dorința de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. A avea intenții serioase (cu)... = a) a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis să contracteze o căsătorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihică a unei persoane care își dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i și dorindu-i sau acceptându-i efectele. [Var.: intențiúne s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu intenție
FOLIÁȚIE s. f. 1. mod de așezare a frunzelor în mugur. 2. proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele. (< fr. foliation) Vezi definitia »
INDICÁȚIE, indicații, s. f. Îndrumare, lămurire, recomandare; indiciu, informație. [Var.: indicațiúne s. f.] – Din fr. indication, lat. indicatio, -onis. Vezi definitia »
LOGOPATÍE, logopatii, s. f. Defect de vorbire care constă în exprimarea neclară, confuză a gândurilor. – Din fr. logopathie. Vezi definitia »
SITIOFOBÍE s.f. Frică, teamă patologică de mâncare, simptom care se observă în unele boli mintale. [Gen. -iei, var. sitofobie s.f. / < fr. sitiophobie, it. sitofobia, cf. gr. sition – aliment, phobos – teamă]. Vezi definitia »
ETIMOLOGÍE s.f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu istoria cuvintelor, stabilind originea și evoluția formei și a sensului lor. 2. Explicare istorică a sensului și a formei unui cuvânt. ♦ Etimon. ◊ Etimologie populară = modificare a unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede că derivă; etimologie multiplă = explicarea originii unui cuvânt prin toate etimoanele probabile. [Gen. -iei. / cf. fr. étymologie, lat., gr. etymologia – studiul înțelesului adevărat < etymos – adevărat, logos – studiu]. Vezi definitia »