ARHÁIC, -Ă, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparține arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaïque. Vezi definitia »

FOCOMÉTRIC, Ă, focometrici, -ce, adj. (Fiz.) De focometrie. – Din fr. focométrique. Vezi definitia »

POȘIDÍC, (1) poșidicuri, s. n., (2) poșidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) Mulțime, droaie, gloată de copii; p. ext. mulțime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură. [Var.: poșândíc, poșodíc s. n., s. m.] – Cf. magh. posadék. Vezi definitia »

AUTÁRHIC, -Ă adj. cu caracter de autarhie. (< it. autarchico) Vezi definitia »

VENÉRIC, -Ă adj. (Despre boli) Care atacă organele sexuale; răspândit prin contact sexual; venerian. [Cf. germ. venerisch < Venus – zeița frumuseții și a iubirii la romani]. Vezi definitia »