Definita cuvantului interdicție
INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Var.: interdicțiúne s. f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu interdicție
LEVOCARDÍE s. f. sinistrocardie. (< fr. lévocardie) Vezi definitia »
ALIMENTÁȚIE, alimentații, s. f. Alimentare, nutriment. ◊ Alimentație publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu mâncăruri și băuturi. ♦ Introducere în organism a substanțelor nutritive. – Din fr. alimentation. Vezi definitia »
PERORÁȚIE s. f. partea finală a unui discurs, a unei cuvântări, rostită pe un ton însuflețit și emfatic; (p. ext.) vorbire însuflețită. (< lat. peroratio) Vezi definitia »
NEFROPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a bolilor de rinichi. [Gen. -iei. / < fr. néphropathie, cf. gr. nephros – rinichi, pathos – suferință]. Vezi definitia »
PROTEROGINÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare a organelor reproducătoare femele înaintea celor mascule la organismele hermafrodite; protoginie. [Gen. -iei. / < germ. Proterogynie, cf. gr. proteros – timpuriu, gyne – femeie]. Vezi definitia »