póine s.f. pl. (reg.) boabe seci și uscate care se aleg din cereale; gozuri. Vezi definitia »

OBLIGAȚIÚNE s.f. 1. V. obligație. 2. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă, care se negociază pe piața capitalului fictiv și care este folosită de stat sau de instituții publice pentru a-și procura mijloace bănești. 3. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă sau premiată folosită de instituțiile creditoare pentru a-și procura mijloace bănești din disponibilitățile populației. [Cf. lat. obligatio, fr. obligation]. Vezi definitia »

PERFECȚIÚNE, perfecțiuni, s. f. Însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire. ◊ Loc. adv. La perfecție = în mod desăvârșit, perfect. ♦ (Concr.) Lucru sau ființă perfectă, desăvârșită. [Pr.: -ți-u-, – Var.: perfécție s. f.] – Din lat. perfectio, -onis, fr. perfection. Vezi definitia »

DEZÓRDINE s. f. 1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj. 2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ◊ (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală. 3. (fig.) confuzie (în idei); incoerență. (după fr. désordre) Vezi definitia »

ORÍGINE s. f. 1. început, proveniență; izvor, obârșie. 2. apartenență prin naștere la o anumită familie, la un grup social, o națiune etc. ◊ etimologie (a unui cuvânt). 3. (mat.) punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. (< lat. origo, -ginis, fr. origine) Vezi definitia »