Definita cuvantului intoxica
INTOXICÁ, intóxic, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) introduce în organism substanțe toxice care duc la otrăvirea lui; a (se) otrăvi. ♦ Fig. (Fam.) A (se) plictisi peste măsură; a agasa sau a fi agasat. – Din fr. intoxiquer, lat. intoxicare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu intoxica
BÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. – Onomatopee. Vezi definitia »
PIETRIFICÁ vb. I. v. petrifica. Vezi definitia »
FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți cu foarfecele sau alt obiect tăios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni – Din lat. forficare. Vezi definitia »
a merge ca / cu turma (după cineva) expr. a urma (pe cineva) în mod automat / fără discernământ. Vezi definitia »
spintecá (-c, -át), vb. – 1. A scoate măruntaiele, a eviscera, a despica. – 2. A tăia, a crăpa. – 3. A străbate. – Mr. spîntic(are). Lat. expantĭcāre (Pușcariu 1622; Candrea-Dens., 1394; REW 3032, cf. Lambrior 100; Philippide, Principii, 99), cf. pîntece și ven. spantegar „a desface”, abruz. spandeka „a chinui”, calabr. spantecare „a deschide”. – Der. spintecător, adj. (care spintecă); spintecătură, s. f. (tăietură, crăpătură, despicătură). Vezi definitia »