glagóre s. f. – Inteligență, istețime, capacitate intelectuală. – Var. glagole, glagorie. Sl. glagolŭ „cuvînt”. Denumește de asemenea litera g, a patra a alfabetului sl. Semantismul din rom. nu este clar. DAR încearcă să-l explice pe baza sensului de „cuvînt”; trebuie plecat mai curînd de la sensul de „literă”, generalizat ca în „litere” cu accepția de „instrucțiune”. Vezi definitia »

CALMÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) calma. 2. oprire a fierberii oțelului topit la turnarea în lingotiere sau în forme prin împiedicarea formării bulelor de oxid de carbon. (< calma) Vezi definitia »

NĂMEȚÍRE, nămețiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a nămeți; troienire, înzăpezire. – V. nămeți. Vezi definitia »

CĂMĂȘUÍRE, cămășuiri, s. f. Acțiunea de a cămășui și rezultatul ei; cămășuială. – V. cămășui. Vezi definitia »

RIGOÁRE, rigori, s. f. Asprime, severitate, strictețe, strășnicie. ◊ Loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. ◊ Loc. adv. La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La pl.) Principii severe; rigurozitate. – Din fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, -ris. Vezi definitia »