CONTEXTÚRĂ s. f. 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. ◊ (fig.) structură, schelet. (< fr. contexture) Vezi definitia »

PANGENÉZĂ s.f. Teorie susținută de Darwin, care explică transmiterea prin ereditate a tuturor însușirilor dobândite. [< fr. pangenèse]. Vezi definitia »

AEROFOTOGRÁMĂ, aerofotograme, s. f. Fotogramă aeriană. – Din fr. aérophotogramme. Vezi definitia »

líbră (líbre), s. f. – (Trans., înv.) Monedă austriacă. Lat. libra (sec. XVIII). Vezi definitia »

TOPITÚRĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură. Vezi definitia »