Definita cuvantului inversiune
INVERSIÚNE, inversiuni s. f. 1. Inversare. ♦ Schimbare a ordinii obișnuite a anumitor cuvinte în frază (pentru a obține efecte stilistice). ♦ (Mat.) Transformare a unei figuri prin schimbarea punct cu punct a pozițiilor punctelor figurii. ♦ (Med.) Așezare a organelor într-o poziție inversă față de cea normală. ◊ Inversiune sexuală = homosexualitate. 2. Procedeu de transformare directă a unui negativ fotografic în pozitiv. 3. (În sintagma) Inversiunea zaharozei = proces de transformare a zaharozei în glucoză prin hidroliză. [Pr.: -si-u-. – Var.: invérsie s. f.] – Din fr. inversion, lat. inversio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu inversiune
COGNAȚIÚNE s.f. Înrudire naturală în vechiul drept roman. [< lat. cognatio]. Vezi definitia »
INSERȚIÚNE s.f. v. inserție. Vezi definitia »
INDECIZIÚNE s.f. v. indecizie. Vezi definitia »
CARCASSONNE [carcasón], oraș în S Franței (Languedoc), pe rîul Aude și Canal du Midi, la SE de Toulouse; 41,1 mii loc. (1982). Ind. de mașini agricole, textilă, încălț. și a vinului. Întemeiat în 485 de vizigoți. Catedrală gotică (sec. 14). Cetate (sec. 5-13). Apeduct cu 12 arcuri. Muzeu de artă. Vezi definitia »
APÚNE, pers. 3 apúne, vb. III. Intranz. (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ♦ Fig. A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. ◊ (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea. – Lat. apponere. Vezi definitia »