Definita cuvantului invocație
INVOCÁȚIE, invocații, s. f. Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ Spec. Chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent. [Var.: invocațiúne s. f.] – Din fr. invocation, lat. invocatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu invocație
Etimologie. Din lat. pervāsus, participiul trecut de la pervādere („a pătrunde”).
Pronunție AFI: /per.va'ziv/
Adjectiv: care prezintă calitatea sau tendința de a se împrăștia, de a pătrunde peste tot.
Sinonime-penetrant
Traduceri- pătrunzător Vezi definitia »
HIPERINVOLÚȚIE s. f. (med.) întoarcere rapidă la mai puțin decât talia normală a unui organ care a avut temporar dimensiuni mari. (< engl. hyperinvolution) Vezi definitia »
ALOTRIOFAGÍE s. f. tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile. (< fr. allotriophagie) Vezi definitia »
STEREOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază aranjarea în spațiu a atomilor moleculelor. (< fr. stéréochimie) Vezi definitia »
GASTRONOMÍE s. f. arta de a prepara mâncăruri alese sau de a le aprecia. (< fr. gastronomie) Vezi definitia »