GLÓTĂ s.f. Deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni și servește la emisiunea sunetelor vocale. [< fr. glotte, cf. gr. glotta]. Vezi definitia »

EZERÍNĂ s.f. Alcaloid extras din semințele unei plante leguminoase, foarte toxic. [< fr. ésérine]. Vezi definitia »

SUDAMÍNĂ s. f. Erupție cutanată de vizicule mici pline cu lichid clar, care apare după transpirații abundente sau în cursul unor boli febrile. – Din fr. sudamina. Vezi definitia »

rúștină s.f. (reg.) loc prăpăstios care se surpă mereu. Vezi definitia »

ELECTROVALÉNȚĂ s.f. Legătură chimică rezultată prin deplasarea unui electron de la un atom la altul. [Cf. fr. électrovalence]. Vezi definitia »