Definita cuvantului glotă
GLÓTĂ s.f. Deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni și servește la emisiunea sunetelor vocale. [< fr. glotte, cf. gr. glotta].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu glotă
PAGINATÚRĂ s. f. paginație. (< it. paginatura) Vezi definitia »
VÂLCICÚȚĂ, vâlcicuțe, s. f. Diminutiv al lui vâlcică. – Vâlcică + suf. -uță. Vezi definitia »
jupitúră, jupitúri, s.f. (reg.) 1. jupuitură, belitură, cojitură. 2. cal bătrân și neputincios. 3. frecătură a pielii, julitură. Vezi definitia »
cínă (cíne), s. f. – Masă de seară. – Mr., megl. țină, istr. cirę. Lat. cēna (Pușcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea. – Der. cinioară, s. f. (ceasul cinei), cf. prînzișor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 și DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19. Vezi definitia »
PÁLĂ3, pale, s. f. (Înv.) Paloș. – Din tc. pala. Vezi definitia »