Definita cuvantului iridiu
IRÍDIU s. n. Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, puțin ductil, cu temperatura de topire foarte înaltă, întrebuințat la confecționarea unor instrumente fizice și chirurgicale, a vârfurilor de peniță pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice. [Var.: irídium s. n.] – Din fr. iridium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iridiu
caștaliu, caștalii s. m. (intl.) pesoană rezultată din căsătoria dintre un român și o țigancă sau un țigan și o româncă. Vezi definitia »
ponorâtóriu, -oáre, adj. (înv.; despre terenuri) care se ponorăște, se surpă, alunecă; alunecos. Vezi definitia »
MARONÍU, -ÍE, maronii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre culori) Care bate în maro. 2. Culoare maronie (1). – Maron + suf. -iu. Vezi definitia »
CORÓNIU s. n. Element chimic ipotetic aflat în coroana solară, căruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse în realitate de atomii puternic ionizați ai unor elemente cunoscute. – din fr. coronium. Vezi definitia »
BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Din barcă + suf. -(a)giu. Vezi definitia »