Definita cuvantului ironie
IRONÍE, ironii, s. f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ironie
șintăríe, șintăríi, s.f. (reg.) hingherie. Vezi definitia »
ENTEROGRAFÍE s. f. înregistrare grafică a mobilității intestinale și a presiunilor intraintestinale. (< fr. entérographie) Vezi definitia »
CHIMIOTAXÍE, chimiotaxii, s. f. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotaxie. Vezi definitia »
ATREMÍE s. f. formă ereditară de neuroastenie caracterizată prin lipsa de energie psihică, fără astenie musculară. (< fr. atrémie) Vezi definitia »
SUPLICÁȚIE s. f. 1. rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. 2. observație adresată după Restaurație parlamentul francez regelui. 3. rugăminte umilă, implorare fierbite. (< fr. supplication, lat. supplicatio) Vezi definitia »