Definita cuvantului iscoditor
ISCODITÓR, -OÁRE, iscoditori, -oare, adj. 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează. ♦ (Adverbial) Bănuitor. 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva. 3. Care inventează; născocitor. – Iscodi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iscoditor
DISCUITÓR, discuitoare, s. n. Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1, folosită la discuire. [Pr.: -cu-i-] – Discui + suf. -tor. Vezi definitia »
CICLOMOTÓR s.n. Bicicletă cu un motor, de un cilindru, cu o capacitate până la 50 cm3. [< fr. cyclomoteur]. Vezi definitia »
LĂUDĂTÓR, -OÁRE, lăudători, -oare, s. m. și f. Persoană care laudă. ◊ Expr. A-i fi murit (cuiva) lăudătorii, se spune ironic despre cineva sau cuiva care se laudă singur. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudatorius sau – lăuda + suf. -ător. Vezi definitia »
VETRITÓR, -OÁRE, vetritori, -oare, adj. (Reg.) Care adulmecă. – Din vetri + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
COAFÓR, coafori, s. m. Bărbat care are meseria de a coafa. – Din fr. coiffeur. Vezi definitia »