trântor, trântori s. m. 1. (prst., înv.) medic angajat să îngrijească în mod constant personalul unui bordel. 2. membru al unui echipaj al poliției rutiere, dotat cu un radar, care aplică amenzi pentru depășirea vitezei legale. Vezi definitia »

CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care locuiește împreună cu altul. (< con- + locuitor) Vezi definitia »

DEZBINĂTÓR, -OÁRE, dezbinători, -oare, adj. (Rar) Care dezbină; învrăjbitor. – Dezbina + suf. -ător. Vezi definitia »

CLIMATIZÓR s. n. aparat care permite climatizarea. (< fr. climatiseur) Vezi definitia »

ELIBERATÓR, -OÁRE, eliberatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care eliberează; dezrobitor, liberator. – Elibera + suf. -tor. Vezi definitia »