hop interj. – Exprimă efortul de a sări sau de a ridica o greutate; servește ca îndemn în aceste împrejurări. – Var. hopa(i). Mr. hop. Creație expresivă, cf. alb. hop, germ. hopsen, engl. to hop, tc. hoppaha (după Graur, GS, VI, 330, tc. este etimon al rom. hop așa). – Der. hop, s. n. (salt, săritură; obstacol, groapă; dificultate, neplăcere); hopăi, vb. (a sări, a țopăi); hopină, s. f. (denivelare, groapă); hopuros, adj. (plin de gropi). – Cf. țop. Vezi definitia »

NEFROSCÓP s. n. endoscop care se introduce în vezica urinară. (< nefro- + -scop) Vezi definitia »

VIBRÓSCOP s. n. instrument pentru măsurarea amplitudinii frecvenței și a fazei vibrațiilor. (< fr. vibroscope) Vezi definitia »

șop², șopuri, s.n. (reg.) 1. șopron. 2. podul șurii unde se păstrează fânul. 3. umbrar. Vezi definitia »

PARANTRÓP s. m. australopitec descoperit în Transvaal. (< fr. paranthrope) Vezi definitia »