pandurésc, pandureáscă, adj. (înv.) care aparține pandurilor; privitor la panduri; (s.f. art.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »

pisc (píscuri), s. n. – 1. Cioc de păsări. – 2. Vîrf ascuțit de munte. – 3. Proră. – 4. Partea de dinainte a căruței. Sl. piskŭ, care apare numai cu sensul de fluier, dar care ar trebui să însemne și „pisc”, ca slov. pisk, ceh., pol. pisk (Cihac, II, 557; Tiktin). E dubletul lui plisc, s. n. (cioc), cu l expresiv; atît acest tratament cît și înrudirea evidentă cu piț(igoi) arată că în rom. cuvîntul a fost tratat drept expresiv, ca și cioc. Din același etimon provine și piscoaie (var. piscoace, piscoci), s. f. (fluier de trestie), cf. pițigoaie; piscoi (var. piscoaie), s. n. (deschizătură prin care curge măcinișul); piscui, vb. (Trans., Mold., a piui), din sl. piskati. Vezi definitia »

DONCHIȘOTÉSC, -EÁSCĂ adj. v. donchihotesc. Vezi definitia »

FALÍSC s. n. picior de vers antic din trei dactili și un iamb. (< it. falisco, lat. faliscum) Vezi definitia »

FÍSC s. n. Instituție de stat care stabilește și încasează contribuțiile către stat, urmărește pe cei care nu și-au plătit în termen aceste contribuții etc. – Din fr. fisc, it. fisco. Vezi definitia »