RĂPĂÍT² s. n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafață tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice, dese și scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. – V. răpăi. Vezi definitia »

RADIOTEODOLÍT, radioteodolite, s. n. Radiogoniometru folosit la reperarea în înălțime. [Pr.: -di-o-te-o-] – Din germ. Radiotheodolit. Vezi definitia »

STELÍT s. n. Aliaj de cobalt, crom, molibden, tungsten, fier etc., dur și inoxidabil, din care se fac instrumente chirurgicale sau piese cu care se lucrează la temperaturi înalte și în medii oxidante. – Din fr. stellite, germ. Stellit. Vezi definitia »

ÎNMREJUÍT, -Ă, înmrejuiți, -te, adj. Prins în mreajă. Din în- + mreajă. Vezi definitia »

MOFLUZÍT, -Ă, mofluziți, -te, s. m. și f. (Înv.) Om falit; p. ext. om ruinat, sărăcit. – V. mofluzi. Vezi definitia »