DISOCIÉRE s.f. Acțiunea de a disocia și rezultatul ei; disociație. ♦ Proces de separare a atomilor sau a grupurilor de atomi din moleculă. ♦ (Fiziol.) Rupere a unității și echilibrului dintre al doilea și primul sistem de semnalizare, pe de o parte, și primul sistem și activitatea centrilor subcorticali, pe de alta. [Pron. -ci-e-. / < disocia]. Vezi definitia »

SILICIÉRE s. f. tratament termochimic constând în difuzarea siliciului în stratul superficial al unor piese de oțel sau de fontă pentru a le face mai rezistente la coroziune. (< siliciu) Vezi definitia »

BĂȘICÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) bășica. Vezi definitia »

SUPRAVALOÁRE s. f. exces de valoare. (după fr. survaleur) Vezi definitia »

ZDRĂNGĂNÍRE, zdrăngăniri, s. f. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei. – V. zdrăngăni. Vezi definitia »