ACOLÍT, -Ă, acoliți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. – Din fr. acolyte. Vezi definitia »

AUZÍT s. n. Auzire. ◊ Expr. Din auzite = din câte a auzit cineva de la alții. (Rar) Pe auzite = în mod necontrolat, neverificat. [Formă gramaticală: (în expr.) auzite] – V. auzi. Vezi definitia »

ROBURÍT s. n. substanță explozivă conținând silitră, folosită în mine. (< fr. roburite) Vezi definitia »

CELOCHÍT s. n. Chit constituit dintr-un bitum moale și din var gros, cu adaos de fibre de celuloză, folosit la executarea izolațiilor hidrofuge. – Cf. celuloză și chit. Vezi definitia »

DESPĂRȚÍT¹ s. n. Despărțire (1). ◊ Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stână, toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor. – V. despărți. Vezi definitia »