CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. – Calafat + suf. -ui. Cf. ngr. kalafatizo. Vezi definitia »

glătuí (-uésc, -ít), vb. – A pune la argăsit. Germ. glätten. Sec. XIX. Vezi definitia »

HARECILUÍ, hareciluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A adjudeca. – Din hareci. Vezi definitia »

SUPRAVIEȚUÍ vb. intr. a scăpa cu viață dintr-o nenorocire; a rămâne în viață după moartea cuiva. ◊ a continua să existe, să dăinuiască în memoria cuiva. (după fr. survivre) Vezi definitia »

CONLOCUÍ, conlocuiésc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A locui împreună cu altcineva; a coabita. – Con¹- + locui (după fr. cohabiter). Vezi definitia »