Definita cuvantului împăciuitorism
ÎMPĂCIUITORÍSM s. n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ P. gener. Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ism.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împăciuitorism
s.m., chinezi Vezi definitia »
POLITONALÍSM s.n. Politonalitate. [< politonal + -ism]. Vezi definitia »
CONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic-religios apărut în sec. V î.e.n. în China, potrivit căruia soarta omului este determinată de „cer” și care propovăduia respectul și supunerea necondiționată față de cei superiori ca situație socială. [Pron. -ci-a-. / < fr. confucianisme, cf. Confucius – filozof și moralist chinez]. Vezi definitia »
ANTIREALÍSM s.n. Negarea valorii realității obiective, a existenței sale, a legilor ei și a mijloacelor de a o cunoaște. [Pron. -re-a-. / < anti + realism]. Vezi definitia »
PASEÍSM s. n. Orientare (exagerată) spre trecut, idealizare a trecutului. – Din fr. passéisme. Vezi definitia »