Definita cuvantului împleticit
ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează anevoios. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împleticit
LIMPEZÍT2, -Ă, limpeziți, -te, adj. 1. Care a fost clătit cu apă limpede (rece) după spălare. 2. (Despre oameni) Lămurit, edificat. – V. limpezi. Vezi definitia »
UMBRÍT, -Ă, umbriți, -te, adj. 1. (Despre locuri) Care se află la umbră (I 1), acoperit de umbră, plin de umbră; umbros. 2. Întunecos. ♦ Fig. (Despre voce, sunete etc.) Stins, voalat. – V. umbri. Vezi definitia »
TRIPARTÍT, -Ă adj. În trei părți, compus din trei părți. ♦ Pact tripartit = convenție încheiată între trei state sau trei partide. [< fr. tripartite, cf. lat. tres – trei, pars, partis – parte]. Vezi definitia »
poclít (poclíturi), s. n. – Apărătoare de soare, prelată. Probabil din poclad, cf. plocat, contaminat cu sl. pokryti „a acoperi”. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. pokrovŭ după Cihac, II, 269, cf. procov; din sl. pokrytŭ „acoperiș”, după Tiktin. În Mold. Cf. pocriș, s. n. (capac), din rut. pokryška (Candrea; cf. Conev 64). Vezi definitia »
TITANÍT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan1, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite. Vezi definitia »