Definita cuvantului împrejmuire
ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împrejmuire
DEZMEMBRÁRE, dezmembrări, s. f. Faptul de a (se) dezmembra. – V. dezmembra. Vezi definitia »
PĂRINDÁRE s. f. v. părinda. [DMLR] Vezi definitia »
MATISÁRE, matisări, s. f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei. – Cf. fr. matisage. Vezi definitia »
CONFORMÁRE s.f. Acțiunea de a se conforma și rezultatul ei. [< conforma]. Vezi definitia »
IDOLATRIZÁRE s.f. Acțiunea de a idolatriza și rezultatul ei. [< idolatriza]. Vezi definitia »