SORÍT¹, sorite, s. n. (Log.) Raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism. – Din fr. sorite, lat. sorites. Vezi definitia »

FLĂMÂNZÍT, -Ă, flămânziți, -te, adj. Care nu a mâncat de multă vreme; înfometat, hămesit (de foame). – V. flămânzi. Vezi definitia »

ALVANÍT, -Ă, s. m. și f., adj. v. arvanit. Vezi definitia »

WOLFRAMÍT s.n. Wolframat natural de fier și de mangan. (din germ. Wolframit) Vezi definitia »

CARNALÍT s. n. Amestec natural de clorură de potasiu și de magneziu, folosit ca îngrășământ chimic. – Din fr. carnallite. Vezi definitia »