Definita cuvantului încâlcitură
ÎNCÂLCITÚRĂ, încâlcituri, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încâlcitură
BÁFTĂ s. f. (Fam.) Noroc. – Tc. baht. Vezi definitia »
PLÁSĂ2, plese, s. f. (Reg.) Fel de mâncare ce se servește la masă. – Din ngr. plási. Vezi definitia »
CORIGÉNȚĂ s. f. situație în care se găsește un elev corigent. ◊ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent) Vezi definitia »
SPONGICULTÚRĂ s. f. cultura spongierilor. (< fr. spongiculture) Vezi definitia »
IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia. Vezi definitia »